esti ca un vis, trezit din somn abrupt

un minim gand pur, ascuns din cand in cand

deprins de-un veac si totusi de niciunde

calauzit spre mine, atingi duioase unde

esti tu, atat de sincer si-n vorbe-atat de greu

e greu sa uiti uimirea din suflet tot mereu

mi-e coplesita firea, ratiunea si trairea,

te stiu deloc, dar pana si simtirea

imi spun ca te cunosc de cand e omenirea

si spiritele se imbratiseaza
si cuprind armonia

asculta-ma, vorbesc cu tine

iti povestesc...atatea lacrimi triste

alearga spre a se coase

plapand si nestiut,

pe asternutul de matase

candva curat, acuma ud

ud si plin de lacrimi triste

de care-ti povestesc

asculta-ma, vorbesc cu tine,

asculta cum soptesc

un moment, e-o clipa-amagitoare

si clipa sta in loc, pierzandu-se-n uitare