si ramanea in urma tot mereu, credea in toate, chiar si in Dumnezeu, vroia sa fie printre stele, de fiecare data cand el se uita la ele, si nu stia nici cum sa-nceapa cuvintele sa i le-nsire-n fata, caci stia ca el nu o asculta, el era departe, intr-o lume pierduta, si totusi ei comunicau cumva, limbajul ii era altul cand vorbea cu ea, si ea, era alta ea, doar cand ii vorbea sufletul ii tremura, mainile i se -nclestau iar fata nu mai era incruntata, totu-n jur se lumina, era cu totul alta fata

se uita cumva de sus, pe drumul pe care el mergea

si ii parea rau si bine intr-un fel, pentru ca o sa o renege; astepta sa-i spuna tot, astepta asta demult, astepta n-avea rabdare...dar el parca era mut, si toate visele din corabii acum aveau sa se scufunde, dar nu stia ca vine o furtuna si multe-avea sa-ndure; parea atat de bun, dar doar cu ea, deci ceva nu era in regula dar parca nu credea. i-a dat sperante, i-a pus flori in suflet, dar nu stia ca el doar avea s-o lase, pentru un singur zambet. si-a ramas pe dinafara si el nu stia ce vrea, a inteles-o altfel; alticneva.