si ramanea in urma tot mereu, credea in toate, chiar si in Dumnezeu, vroia sa fie printre stele, de fiecare data cand el se uita la ele, si nu stia nici cum sa-nceapa cuvintele sa i le-nsire-n fata, caci stia ca el nu o asculta, el era departe, intr-o lume pierduta, si totusi ei comunicau cumva, limbajul ii era altul cand vorbea cu ea, si ea, era alta ea, doar cand ii vorbea sufletul ii tremura, mainile i se -nclestau iar fata nu mai era incruntata, totu-n jur se lumina, era cu totul alta fata

se uita cumva de sus, pe drumul pe care el mergea

si ii parea rau si bine intr-un fel, pentru ca o sa o renege; astepta sa-i spuna tot, astepta asta demult, astepta n-avea rabdare...dar el parca era mut, si toate visele din corabii acum aveau sa se scufunde, dar nu stia ca vine o furtuna si multe-avea sa-ndure; parea atat de bun, dar doar cu ea, deci ceva nu era in regula dar parca nu credea. i-a dat sperante, i-a pus flori in suflet, dar nu stia ca el doar avea s-o lase, pentru un singur zambet. si-a ramas pe dinafara si el nu stia ce vrea, a inteles-o altfel; alticneva.

Este noapte si e bine. E racoare, adie vantul usor, provocand valurile sa alerge spre mal, sau sa se sparga in stanci, provocand spume.

Stau intinsa pe un prosop, iar cu un altul ma invelesc. Privesc focul improvizat in graba si simt o caldura inumana. Valurile se evidentiaza din ce in ce mai mult, iar stancile gem sub presiunea apei. Scoicile se sparg precum un colier prins intr-un pumn rigid. Nisipul imi gadila genele,iar mirosul de "mare" trezeste amintiri proaspat "aduse la mal". Luna plina face lumina pentru stele ce imi cos parul intr-o impletitura copilaroasa- feminina.

Adorm. Asta era ce imi doream. Sa adorm odata cu natura; sa ii simt slabiciunea odata cu pacea ce-o odihneste. Dar praful de stele, mi-a gadilat genele inainte de vreme, iar scanteile aprinse, au stins lumina in pleoapele inchise. Firele de nisip si scoicile uitarii, m-au facut in seara aceasta sa fiu "Fata Marii".

Plaja; ating nisipul fierbinte si fin. Brusc am un deja-vu si in minte imi apar toate amintirile cu "plaja". Aceleasi amintiri, acelasi aer, acelasi miros. Incerc sa tin ochii deschisi impotriva razelor de soare, care ameninta fara substanta. Incerc sa-mi dau seama ce a fost anul trecut si anul acesta nu. Acuma- ca si atunci- nisipul se strecoara in papucii de plaja. Arunc geanta, intind prosopul. Nu mai e nimeni pe plaja.

Totusi, imi dau ochelarii jos, dar pastrez esarfa pe cap utila impotriva insolatiei.In drum spre mal, incep deja sa disting mirosul uscat al nisipului de mirosul marii. Pot chiar simti racoarea apei si brusc imi este frig si emotiile ma coplesesc. Ma gandesc la fiecare data cand am simtit acest fior. Dar o fac cu placere. La atingerea cu apa, toate visele dispar, iar dorintele se ascund speriate in scoici. Spuma marii aduce cu sine curajul nebanuit de a uita. Plaja, Cerul , Apa; vara este-a mea.

esti ca un vis, trezit din somn abrupt

un minim gand pur, ascuns din cand in cand

deprins de-un veac si totusi de niciunde

calauzit spre mine, atingi duioase unde

esti tu, atat de sincer si-n vorbe-atat de greu

e greu sa uiti uimirea din suflet tot mereu

mi-e coplesita firea, ratiunea si trairea,

te stiu deloc, dar pana si simtirea

imi spun ca te cunosc de cand e omenirea

si spiritele se imbratiseaza
si cuprind armonia

asculta-ma, vorbesc cu tine

iti povestesc...atatea lacrimi triste

alearga spre a se coase

plapand si nestiut,

pe asternutul de matase

candva curat, acuma ud

ud si plin de lacrimi triste

de care-ti povestesc

asculta-ma, vorbesc cu tine,

asculta cum soptesc

un moment, e-o clipa-amagitoare

si clipa sta in loc, pierzandu-se-n uitare