din El

Atat de meschin si dureros de egoist. Cu mersul in directia nebuniei. Rau si ascutit. Violent si nechibzuit cu chipul barbatului imbatandu-se pana la innecare in ideile sale, in gandurile sale. O privire care iti rupea sufletul in doua daca aveai asa ceva, si daca privirea nu reusea, o facea singur cu mainile lovind ca niste topoare. Dar privirea, privirea parca murea in ochii tai, si mureati amandoi deodata sinucigasi si singuri cu toate ideile si dreptatea. Numai asta aveam de partea noastra. Ideile si dreptatea. Si privirea... privirea unor ochi care isi opresc lacrimile si le transforma in pumnale, si le tin in maini si iti biciuiesc goliciunea pana incetezi sa mai existi. Avea deci niste ochi, mari- ca sa-ncapa toata nebunia, si torturati, parca ai fi jurat ca n-ai mai vazut ceva la fel de-ndurerat, decat pe crucea din Golgota, si cu privirea aceea care purta durerea ancestrala, iti lua gatul in palme si-l frangea ca pe o vrabie ce trebuie sacrificata pentru a se hrani, sau simpla jertfa adusa sacrei nebunii.
Privirea aceea, o mai vazusem intr-un singur loc. In ochii mei. 

Ramase o clipa nemiscat. Rasufla resemnat. Incepu sa isi caute pantalonii de raiat maro prin camera plina dar cuprinsa in goliciune. Ce dracu de soarta e asta? Ce e soarta oricum?

- Alo, da.. da Gicule, da, saptamana viitoare sunt cu banii la tine, da, n-am uitat, facem, facem...acuma stii situatia ca dac-aveam, na... bine, bine, salut..! Camatarii dracului... da' ce sa faci?! Banii, tata, banii. Iei o bucata de parizer de la alimentara, o punga de lapte, o eugenie maxim doua, doua paini "facute", cu gust de cauciuc, o cutie de margarina, o conserva de pateu, niste cartofi, cativa catei de usturoi si trei cepe. De Craciun si onomastici mai bagi in punga si trei portocale, doua banane, o tableta cu cacao si un tutty frutty la 1,5 l. Deschizi frigiderul ingalbenit si parca pana si luminita care se aprinde face misto de tine. "Mama fraiere, ai belit p**a! Esti un la***iu trist. N-ai facut nimic, esti degeaba! Fi-ta-i o c***a proasta! A ajuns o manechiurista de salon de bloc si s-a luat cu un betiv care o bate de-i rupe capu'.. fraiere, nu ai ce sa faci! Nevasta-ta te-a convins de saracia in care traiti si-a plecat in Spania la munca, sa faca bani, sa va trimita. A facut bani, da' nu ti-a trimis nimic, si-a dat seama ca esti un fraier si te-a parasit pentru un santierist spaniol. Macar e spaniol, nu ca tine. Esti un bou, un fraier". La 57 de ani, mai mult decat paznic la metrou, functionar la ghiseu, instalator, sudor, taximetrist, controlor sau politist, daca ai noroc, nu ai mai mult ce face. Esti un mediocru din nascare. Asa o sa si mori. Plebe de prisos. Niste sclavi de hranit in timpul campaniei. Pe la 63 de ani, cand o sa afli ca ai cancer la prostata o sa incepi sa faci o retrospectiva a vietii tale de nimic- pentru prima oara! O sa te gandesti la asta cand o sa stai intins pe pat asteptand sedinta de chimioterapie. Cand o sa-ti curga prin vene lichidul acela toxic. O fi real? Daca e doar apa chioara? De la robinet. Din wc. Daca e o minciuna si nu exista nici un cancer? N-o sa stii niciodata. Pentru ca esti doar un amarat, un fraier. Si-atat.

din El

Privirea aceea venea de  foarte, foarte departe, din alte timpuri, din alte vieti, si-avea elanul si nerabdarea asemenea. Il si vedeam printre piramidele egiptene plimbandu-se prin gloata de sclavi si privindu-mi nemilos pielea arsa a sanilor goi si murdari si pocnind din biciul care-i zvacnea-n privire, setea de chinul sclaviei mele nu intru caratul bolovanilor ci trista mea sclavie a privirii lui.


Privirea. Parca imi despica pe lungime craniul si cu acea privire maniaca ma prindea, ma sugruma de minte cum imi prindea cu mainile lui mari gatul meu fraged si-i taia aerul, tot asa, mintii ii taia ratiunea. Ma tinea strans, din spatele ochelarilor, de gat si minte si ma anihila. Doar eu o intelegeam in toata splendoarea sa. Doar eu. Nu era nimic de facut. Si-asa ma privea mereu. 

Arse cu tigara petala de nufar. O saruta pe obraz. O privi direct in ochiul drept.
Dar cerule, da-le-odata ploaia sa ii stinga, caci la cum ard ca focul grecesc, au sa dea foc la soare!
Inchise ochii lasandu-si aripile sa bata in somnul impanzit de vise. 

Toata pielea ta e sfanta
Toata pielea ta e pacatoasa
Esti si Adam si coasta rupta
Si mar si sarpe-n piele fioroasa

                 

Esti si Gradina neumblata
Si de nepatruns mister
Ce se-nfurie si imbata
Oamenii (tot tu) cu Cer.

                 

Alungat de tine insuti
Cauta-ti chiar in tarana
Fiinta frageda si plansu-ti
Pan alungite-aripi te indruma

                 

Ultraviolence

We see violence because we are violence. We are force. And if there's no one that we allow to control it, we must destroy. That's what a force does.  Destroys. We destroy ourselves. That's what we're born like. That's how we die like . We need to have it to feed our existence. And when we don't,  we get frustrated. We know we cannot express and get the violence we need. We were taught by church and society to encage our born-with reactions and even be punished if we won't "behave". So we scream, we get angry and if the opportunity delays occurring then, hell, we go search for it.  We look for occasions to scream, to get angry, to hit, to make our blood race trough our veins. We love violence. We need it.  It's our nature. 

din El

Nenorocitul putea sa stea cred, ore intregi sa se uite la sobolanul ala afurist, cum adulmeca gratiile coliviei, privindu-l cum se invarte ca un animalut fara minte ce e, in timp ce ma nega fara nici un pic de efort (altfel nu ar mai fi facut-o). Dupa ce si-a mai epuizat din interesul pentru rozatoare, sau s-a plictisit sa asculte stirile, s-a trantit cu nepasare pe saltea- si ma mir ca nu i-au intrat arcurile in cur- si-a deschis counter strike-ul si a demarat cu o melodie portoricana, genul acela de melodie care rasuna in miezul noptii dintr-o terasa latino de pe plajele exotice izolate, unde toata lumea danseaza.

Eu il ignoram la randul meu cu o pofta nebuna. De fapt, nu era vorba ca vreau sa-l ignor, ci pur si simplu, aveam chef de orice altceva. Indiferenta mea era nevinovata. Ma purtam cu stil. Fredonam, citeam femeile lui Bukowski, imi faceam unghile. Ma gandeam ce bine mi-ar sta cu unghiile mai alungite si usor ascutite. Pe dracu.  Momentul latino se epuizase si acum imi leganam picioarele in pantaloni scurti de dantela, in ecouri de impuscaturi  si "headshot". Era mai in stilul meu, nu pot nega.

Femeile nu vor intotdeauna sa fie bagate in seama. Ele vor sa fie observate. Sa iti capteze atentia doar ca sa se sterga la cur cu ea. 

Subtíl

Parca vad flori izbucnind ascutite intrandu-mi prin piele si blocandu-se misterios lasand sangele sa tasneasca in ochii tuturor. Oameni tipand cu aschii in ochi atarnati de stele de un petic de piele prapusindu-se vanataiile pe ei, scurgandu-se in ape nesfarsite, haos, haos, pasari cazande din cer izbind oamenii in capete de pietre mari ascutite, haos, cutite infipte direct in inima din rana care tasneste cenusa proaspata si ochii iesiti din orbite ingalbenindu-se in hohote, haos, gauri cu dinti uriasi muscand jumatati de trupuri si jumatati scuipate care inca mai merg si lovesc cu membrele tarandu-si sangele pe asfaltul jegos de puroiul scurs din fiecare gaura in piele si cenusa otravitoare care impanzeste aerul haos haos bizar haos isi schimba mainile cu picioarele si ochii cu urechile si gura cu nasul si obrajii cu fesele si incep sa vorbeasca unii peste altii haos prinzandu-se cu usile si rozandu-si unghiile unii altora. 

Plamanii-mi sunt umpluti cu flori
Iar paru-mi cade-n raze aprinse
Ochii-mi sunt imprastiati si goi
Iar gura mi-e doar rani deschise

Crescuta in glob de cristal, tremura
Simtea un decor de carton si plangea
Au vrut s-o apere de rau si pacate
Dar globul s-a spart acum in realitate.

Arma mortala in trup de ingenua.
Intoarce-te cu spatele si caut-o;
Nu te-astepta sa fie morala sau demna
Cand se-arunca in gol, tu iart-o.

Lasa-ma sa fiu planta agatatoare pe inlauntrul coastelor tale
Si sa-ti cresc pana la buze
Iar acolo
Sa-nfloresc
Cea mai otravitoare floare
Ca cea care te va saruta
Spargand bobocul
Sa moara de otrava mea
Si-asa pe oricare
Vei incerca sa o iubesti
Iar daca o-i face sa ma dezfrunzesti
Vei rupe si din propriul suflet
Stingandu-te incet cu mine
Dar macar ca te vei stinge
Cu mine crescuta in tine

din El

Glasul se tainuia misterios si-ncepea soptit un dans cu vantul care-i plesnea mirosul teilor peste fata si nemarginit in suflet.
Strada era pustie. Iar ei parca se  plimbau cu toata strada intre ei.
Ea era nemultumita. El era obosit. Se indreptau spre casa.
Era un orasel mic. Desi erau oameni pe strazi, parca iti venea greu sa crezi ca locuieste cineva in casele acelea si ca blocurile nu sunt de fapt goale. Masinile, la fel. Parca se conduceau singure. Erau oameni invizibili. Care nu existau pentru nimeni altcineva. Erau complet neimportanti si izolati, meniti sa-si ingane perpetuu existenta cu fatalitate . In Severin timpul era o inchipuire plasmuita neverosimil. Si cu totii isi dadeau seama dar continuau sa-si dospeasca vietile lor mici jucand la cacealma. Nimeni n-o mai "cumpara" dar nici nu puteau pleca acasa.
Ne loveam mainile in mers pana ni le apucam cu pudoare si orgoliu si ne-ntesam degetele intre ele. Si ne opream, ma brusca de mijloc si ma tragea pana ii simteam sudoarea de pe fata si firele din barba. Imi arunca neimpresionat privirea care ma desfiinta direct in bratele lui si patrunzandu-mi in minte ma simteam cumva goala, caci stiam ca-mi vede orice gand. Clipea cu aroganta. Aveam impresia ca o sa ma scuipe si-o sa ma-ntinda pe trotuar si ca o ma violeleze  spargandu-mi capul de ciment. 

-din categoria "Yuanfen"

Nu s-ar fi gasit aici pe de-antregul. Niciodata. Pentru ca el era in alta camera. Si plutea, impingandy-se in pereti, sperand sa treaca prin ei. S-ajunga mai aproape- mai aproape. Inca putin. Inima vrea ce inima vrea. Sau, poate, inima vrea ce mintea vrea? Nu exista dragoste. Dar cum, cum ar putea fi o minciuna picioarele care-i tremurau si ochii aprinsi precum un foc de tabara si viata pe care i-ar fi daruit-o fara sa i-o ceara? Cum putea fi dragostea ei doar o copilarie nefericita, o trauma?