Ajunse acasa frant si se arunca pe divan imbracat, cum era, acoperindu-si fata cu mainile, incercand cumva sa se stearga de o transpiratie invizibila. Efortul, intens dealtfel, fusese in zadar, oricum, nu isi mai putea alunga privirea aceea; patrunse prin piele, in sange, si-acum era pompata prin inima. Era ingrijorat. Fusese incoltit. Grija aceasta insa, nu si-o exprima frenetic, ci reflecta profund si cinic. Era atat de rece. Cine era perechea aceea de ochi care-i indesa spiritul inapoi in trup? Si de ce il chinuia cu asta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu