din El

Atat de meschin si dureros de egoist. Cu mersul in directia nebuniei. Rau si ascutit. Violent si nechibzuit cu chipul barbatului imbatandu-se pana la innecare in ideile sale, in gandurile sale. O privire care iti rupea sufletul in doua daca aveai asa ceva, si daca privirea nu reusea, o facea singur cu mainile lovind ca niste topoare. Dar privirea, privirea parca murea in ochii tai, si mureati amandoi deodata sinucigasi si singuri cu toate ideile si dreptatea. Numai asta aveam de partea noastra. Ideile si dreptatea. Si privirea... privirea unor ochi care isi opresc lacrimile si le transforma in pumnale, si le tin in maini si iti biciuiesc goliciunea pana incetezi sa mai existi. Avea deci niste ochi, mari- ca sa-ncapa toata nebunia, si torturati, parca ai fi jurat ca n-ai mai vazut ceva la fel de-ndurerat, decat pe crucea din Golgota, si cu privirea aceea care purta durerea ancestrala, iti lua gatul in palme si-l frangea ca pe o vrabie ce trebuie sacrificata pentru a se hrani, sau simpla jertfa adusa sacrei nebunii.
Privirea aceea, o mai vazusem intr-un singur loc. In ochii mei.