din El

Privirea aceea venea de  foarte, foarte departe, din alte timpuri, din alte vieti, si-avea elanul si nerabdarea asemenea. Il si vedeam printre piramidele egiptene plimbandu-se prin gloata de sclavi si privindu-mi nemilos pielea arsa a sanilor goi si murdari si pocnind din biciul care-i zvacnea-n privire, setea de chinul sclaviei mele nu intru caratul bolovanilor ci trista mea sclavie a privirii lui.


Privirea. Parca imi despica pe lungime craniul si cu acea privire maniaca ma prindea, ma sugruma de minte cum imi prindea cu mainile lui mari gatul meu fraged si-i taia aerul, tot asa, mintii ii taia ratiunea. Ma tinea strans, din spatele ochelarilor, de gat si minte si ma anihila. Doar eu o intelegeam in toata splendoarea sa. Doar eu. Nu era nimic de facut. Si-asa ma privea mereu.