Parca vad flori izbucnind ascutite intrandu-mi prin piele si blocandu-se misterios lasand sangele sa tasneasca in ochii tuturor. Oameni tipand cu aschii in ochi atarnati de stele de un petic de piele prapusindu-se vanataiile pe ei, scurgandu-se in ape nesfarsite, haos, haos, pasari cazande din cer izbind oamenii in capete de pietre mari ascutite, haos, cutite infipte direct in inima din rana care tasneste cenusa proaspata si ochii iesiti din orbite ingalbenindu-se in hohote, haos, gauri cu dinti uriasi muscand jumatati de trupuri si jumatati scuipate care inca mai merg si lovesc cu membrele tarandu-si sangele pe asfaltul jegos de puroiul scurs din fiecare gaura in piele si cenusa otravitoare care impanzeste aerul haos haos bizar haos isi schimba mainile cu picioarele si ochii cu urechile si gura cu nasul si obrajii cu fesele si incep sa vorbeasca unii peste altii haos prinzandu-se cu usile si rozandu-si unghiile unii altora.
Subtíl
miercuri, 25 februarie 2015
Publicat de
Ilinca
la
miercuri, februarie 25, 2015
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook


Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu